CE ESTE PSIHOLOGIA TRANSPERSONALA?

Psihologia transpersonală. Ce este şi cu ce se ocupă? de Gabriela Mihalache Ph.D. şi Marius Koga MD - ITP Palo Alto

"Trebuie sa fii cineva inainte de a deveni nimeni"
Jack Engler (in "Journal of Transpersonal Psychology", Vol. 16, 1984)

Psihologia transpersonala extinde cercetarea psihologica spre dimensiunea spirituala a existentei, punand accent pe studiul "starilor" si proceselor in care oamenii experimenteaza legaturi profunde cu interiorul fiintei, cu aspectele esentiale din universul care ne inconjoara.
Este considerata ca cea de-a patra forta in psihologie si cea mai noua ramura a acesteia, ca o evolutie naturala a psihologiei umaniste, ingloband si cateva elemente din precursorii umanismului: psihanaliza si cognitivism-behaviorismul.

Aceasta ramura a psihologiei promoveaza dezvoltarea si explorarea tuturor potentialitatilor latente ale fiintei umane, intre domeniile studiate fiind cuprinse:

• formele ("starile") de constienta modificata.
• practici si experiente din religiile lumii si din cadrul traditiilor esoterice.
• procesul de implinire a Sinelui.
• transformarile si evolutia constiintei.
• arta transpersonala - simboluri si arhetipuri transpersonale.
• metode si tehnici de cercetare ale manifestarilor transpersonale.
• maturizarea si optimizarea personalitatii.
• psihoterapia transpersonala si consilierea spirituala.
• abordari transpersonale in educatie.
• creativitatea, empatia si intuitia spirituala.
• experientele mistice si arhetipale.
• psihologia meditatiei.

Psihologia transpersonala are doua obiective esentiale:

1. Intelegerea experientelor transpersonale, temporare, a nivelurilor si formelor/starilor de constienta accesibile omului.
2. Studiul si intelegerea dezvoltarii transpersonale a individului; a modificarilor permanente ale structurilor psihice si spirituale.

Psihologia transpersonala ia in considerare intreg spectrul experientelor umane, incluzand psihopatologia, existentialismul si nivelurile spirituale. Modelele si teoriile sale nu rezulta din cercetarea bolilor psihice, ci pun accent pe experientele omului sanatos, matur, care doreste sa isi activeze toate capacitatile latente ale fiintei sale. Astfel, psihologia transpersonala este cel mai bine definita ca o psihologie a sanatatii si potentialitatilor umane.

Pentru aceasta orientare psihologica, personalitatea umana nu este un scop in sine, ci o parte a fiintei umane care permite manifestarea Sinelui, un intermediar intre spirit si lume. Cu alte cuvinte, personalitatea este cea care mediaza intre personal si transpersonal. Eul obisnuit, format prin interactiunea cu elementele sociale si culturale reprezinta pentru psihologia transpersonala doar o manifestare a "ceva" mult mai larg si profund, care constituie de fapt esenta fiintei umane. Oricare ar fi denumirea pe care i-o dam: Sine, Self, Atman, Lumina, acesta este sursa si destinatia intregului proces evolutiv al omului.

Psihoterapia transpersonala abordeaza omul integral, luand in considerare toate dimensiunile manifestarii umane: fizic, emotional, cognitiv si spiritual. Extinderea constientei dincolo de limitele eului este considerata fundamentala pentru vindecare. O caracteristica a abordarii metodologice din psihoterapia transpersonala este integrarea practicilor clinice occidentale si a tehnicilor meditative, de extindere a constiintei specifice traditiilor spirituale orientale. Psihoterapia transpersonala faciliteaza evolutia bio-psiho-spirituala si deschide portile pentru manifestarea luciditatii, creativitatii si intuitiei.

O ISTORIE PE SCURT A PSIHOLOGIEI TRANSPERSONALE

Abraham Maslow este considerat fondatorul psihologiei transpersonale. In 1968, el scrie in lucrarea "Toward a Psychology of Being" (Spre o psihologie a fiintarii): "Consider ca psihologia umanista, cea de-a treia forta, este una tranzitionala, o pregatire pentru o alta, transpersonala, trans-umana".
In 1969, el a fondat Asociatia Americana de Psihologie Transpersonala, impreuna cu Carl Rogers, Viktor Frankl, Anthony Sutich, Stanislav Grof, Jim Fadiman. In acelasi an, asociatia a editat Jurnalul de psihologie transpersonala, care a grupat ani la rand studii si cercetari in domeniu.

O a doua orientare, rezultata prin extinderea perspectivei transpersonale din psihologie spre sociologie, antropologie, etnologie, educatie, comunicare, a fost sustinuta de infiintarea Asociatiei Transpersonale Internationale (ATI). Aceasta a organizat conferinte in toate continentele: Islanda in 1972; Brazilia, Finlanda, SUA in1979; Australia, India in 1982; Elvetia, 1983; Japonia, 1985; Praga, SUA, 1992; Irlanda, 1994; Brazilia, 1996.

Noua paradigma si-a facut aparitia si in alte stiinte, in domenii conexe transpersonalului. Realitatile "ascunse", pana nu demult apartinand misticilor vor fi explicate si descrise prin teorii stiintifice. Drumul deschis de Albert Einstein (teoria relativitatii generalizate 1905), Werner Heisenberg (principiul nedeterminarii/incertitudinii, 1930) si Max Planck (teoria cuantica) va fi explorat pe larg prin cercetari moderne: teoria "bootstrap" a lui Geoffrey Chew (1977), ordinea "implicata"- David Bohm, teoria catastrofelor- Rene Thom, modelul holografic-Karl Pribram, Structurile disipative- Ilya Prigogine, cauzalitatea morfogenetica-Rupert Sheldrake, Gaia, fiinta planetara- James Lovelock (1972), matricile perinatale- Stanislav Grof (1972)...

Toate acestea au deschis o noua viziune spirituala a existentei si dezvoltarii umane. Schimbarea paradigmei a fost favorizata si de cunoasterea extensiva a practicilor si metodelor orientale de transformare, multe dintre ele fiind adaptate pentru Occident.
In Europa, psihologia are ca precursori pe C.G.Jung (care a utilizat prima data termenul de "transpersonal" in 1916), Roberto Assagioli-fondatorul psihosintezei, francezul Pierre Weil (cosmodrama), germanul Graf Durckheim cu terapia initiatica, austriacul Victor Frankl si logoterapia. s.a. Oficializarea transpersonalului in Europa s-a facut in 1987, cand a luat fiinta Asociatia Transpersonala Europeana. Aceasta a organizat congrese la Bruxelles (1984), Strasbourg (1990), Londra (1994), Varsovia (1997).

Recunoasterea academica a psihologiei transpersonale in Europa a venit in 1997, prin infiintarea de catre Academia britanica a unei sectiuni de Psihologie Transpersonala in cadrul Departamentului de psihologie.

Dezvoltarea psihoterapiei transpersonale a fost sprijinita de infiintarea in 1994 a Asociatiei Internationale de Psihiatrie Spirituala. Primul sau congres, desfasurat la Lyon (Franta) a avut tema "Meditatia si Psihoterapia" si a constituit punctul de plecare pentru abordarea transpersonala si spirituala in psihoterapie. Urmatorul simpozion, organizat la Sorbona in 1995 a fost intitulat "Spiritualitatea: pluralitate si unitate".

In prezent, reprezentanti marcanti ai psihologiei transpersonale sunt: Ken Wilber, Charles Tart, Claudio Naranjo, Roger Walsh, Frances Vaughan, Pierre Weil, Marc-Alain Descamps, Laura Boggio Gilot, Stanislav Grof, Arthur Deikmann, J.F.Bugental, Daniel Goleman, Elmer Green, Stanley Krippner, Lawrence LeShan, Michael Hutton.

PSIHOLOGIA TRANSPERSONALA IN ROMANIA

In tara noastra, primul curs de psihologie transpersonala a fost sustinut in perioada 1995-1998 de prof. Ion Manzat la Facultatea de Parapsihologie si Stiinte Cognitive a Universitatii Ecologice. In prezent, psihologia transpersonala se studiaza la:

• Facultatea de Psihologie a Universitatii de Vest din Timisoara - curs sustinut de prof. Anca Munteanu incepand cu anul 2000.

• Facultatea de Psihologie si Asistenta Sociala a Universitatii "Petre Andrei" din Iasi - curs sustinut incepand cu anul scolar 2001/2002 de prof. Ion Manzat.
  Pentru a consulta tematica acestui curs apasa pe: Programa analitica
  

COMUNICAT ARPT

29.01.2010

Pentru o mai bună informare asupra Psihologiei Transpersonale, Comitetul Director ARPT face următoarele precizări pentru a nu se crea confuzii asupra Domeniului de studiu al Psihologiei Transpersonale

    Psihologia transpersonală este studiul ştiinţific al experienţelor şi fenomenelor transpersonale, natura, şi implicaţiile lor (Walsh and Vaughan, 1996).

    Ce nu este psihologia transpersonală

    Uneori ne este de ajutor în stabilirea frontierelor unui concept dacă putem să spunem ce nu este. Vom menţiona, în continuare, unele din aceste frontiere care ne ajută să definim mai bine transpersonalul.

    a) Transpersonalul nu este extrapersonal

    O distincţie a fost desemnată de Alyce Green şi Elmer Green (1986) între extrapersonal şi transpersonal. Aceasta seamănă cu deosebirea făcută de Ken Wilber (1980) şi de către Stanislav Grof (1989) între Lower Subtle şi Higher Subtle. De asemenea, reţinem diferenţa stabilită de Marc - Alain Descamps (1990) între transpersonalul orizontal şi transpersonalul vertical.

John Rowan (1992, p. 10) realizează diferenţele esenţiale în tabelul următor:

     În trecut, această distincţie între extrapersonal şi transpersonal nu era realizată clar; astfel, noţiunea de inconştient colectiv a lui Jung include ambele sensuri. Dar Stanislav Grof (1989) şi Ken Wilber (1985) consideră că distincţia este necesară.

 b) Transpersonalul nu este acelaşi lucru cu emisfera dreaptă a creierului

   Emisfera dreaptă este considerată mintea nevorbitoare sau emisfera tăcerii (în Psihologia tăcerii - 2002, I. Mânzat şi Mariana Tănase, se referă la Janus Bifrons şi emisfera tăcerii). Savantul Paul Broca (1824-1880) cercetează asimetria funcţională a celor două emisfere ale creierului uman. Distribuţia asimetrică a funcţiilor între cele două emisfere conferă celei stângi statutul de emisferă dominantă. Ea este specializată în analiză şi operaţii logice, beneficiind de performanţa lingvistică.

   După Robert Ornstein (1973) emisfera „minoră” este superioară în privinţa aptitudinilor geometrice şi spaţiale.

   Emisfera dreaptă oferă datele prezenţei unei conştiinţe de sine, cu singura limită că nu poate comunica verbal aceasta, ci în propriile ei modalităţi: intuiţie, inspiraţie, revelaţie, extaz etc. Albert Einstein a numit-o genial: silent zone!

   Roger Sperry (1982) demonstrează că fiecare emisferă deconectată are propriile sale funcţii cognitive şi modalităţi proprii de raportare la realitate. Emisfera tăcerii vorbeşte! Am avea multe de aflat dacă am învăţa s-o ascultăm.

   Se pare că adesea civilizaţia noastră neglijează emisfera dreaptă şi suprasolicită emisfera stângă. Eficienţa activităţii psihice provine din acţiunea sinergică a celor două emisfere ale aceluiaşi creier şi nu din disocierea lor artificială. Transpersonalul nu se confundă cu funcţia emisferei drepte.

 c) Transpersonalul nu este NEW AGE

    Mişcarea New Age, supranumită şi „paradigma holistă” sau „revrăjirea vărsătorului”, apare în S.U.A către sfârşitul anilor '70 ai secolului al XX-lea.

    În 1985 apare lucrarea „The Aquarian Conspiracy” a lui Marylene Ferguson, în care se dezvoltă conceptual „conştiinţei New Age”, caracterizat prin

- principiul sintetic care înlesneşte gândirea universului;

- conştiinţa de grup ca maturizare supremă a individului;

- un nou principiu călăuzitor, caracterizat prin „autoiluminare” şi orientare după legităţi „spirituale” ;

- transcendenţă întemeiată numai pe experienţa proprie;

- conştiinţa globală care sistează distrugerea lumii.

    New Age se erijează într-o religie a automântuirii şi pretinde a-şi trage seva din psihologia analitică a lui Jung şi din psihologia transpersonală. Grupările New Age au caracteristicile sectelor religioase, întrucât se abat de la orice religie fundamentală, încercând să îmbine ceva din creştinism şi ceva din religiile orientale. De fapt, New Age promovează o nouă spiritualitate care „corectează” religia creştină.

   Psihologia transpersonală nu este mişcarea New Age.

 d) Transpersonalul nu este religie

    Cu toate că psihologia transpersonală cercetează şi trăirile mistice ale subiecţilor, cele două domenii nu se suprapun.

    De exemplu, PT se referă la Sinele transcendent (Ken Wilber), ceea ce religia creştina nu acceptă. Deşi explorează existenţa spirituală şi stările de extaz, de conştienţă extinsă sau condensată, PT nu se ocupă de studierea Duhului Sfânt şi nici de revelaţiile mistice ale sfinţilor.

 Aşadar, psihologia transpersonală NU este :

- extrapersonal;

- emisfera dreaptă a creierului;

- New Age;

- religie.

    John Rowan (1992, p. 13) spune că PT este unul din „avanposturile” psihologiei sau, mai clar, avangarda

psihologiei actuale. PT nu este similară cu mistica, dar putem spune ca transpersonalul reprezintă „vadurile” de suprafaţă ale misticismului, care astfel devine accesibil pentru toţi.

 Președinte Comitet Director ARPT

 Prof.univ.dr. Ion Mânzat

BIBLIOGRAFIE

 Alyce Green şi Elnier Green - Biofeedback aud States of Consciouness. in : B. Wolman şi M Ullman.

Handbook. of States Consciouness. New York. Van Nostrand Reisholdlo. 1986 ;

Ken Wilber - Tlie Aunan Proiect. Wheaton. Ques:, 1980 ;

Stanislav Grof şi Christine Grof (Eds.) - Spiritual Eniergency. Los Angeles, Tarcher. 1989;

John Rowan - The Transpersonal. London & New Yoik. Routhledge. 1992 ;

M.A. Descamps, M.Cazenave and M.A.Filiozat - Les psychoterapies transpersonelles. Lavaur. Ed.

Trismegiste. 1990;

Ion Manzat şi Mariana Tănase - Psihologia Tacerii - liturghiile silențioase ale sinelui, Ed.Psyche, 2006.

Robert Ornstein - The Psychology of Consciousness. San Francisco. Freeinan. 1973 ;

Roger W. Sperry - Some Effects of Disconnecmig the Cerebral Heinispheres. „Science”. 217, 1982 :

Marylene Ferguson - The Aquarian Conspiracy. New York. 1985 ;

M. Chatterjee - Gandhi's Religious Tliouglit. Notre Dame. Notre Dame University Press;

Hal Stone şi Sidra Stone - Le dialogue interieur. Paris. Le Sawffle d'or. 1991 ;

Ion Mănzat - „Intuitia ca psihosinergie”. în vol: S. Chelcea şi L.Mitrănescu (coord.), conexiuni.Bucuresti,

Editura INI, 1995;

Frances E. Vaughan - Awaking Imuition. New York. Anclior Books. 1979;

Ion Mânzat - „Psihologia transei şamantice”. Bucureşti. Editura Aldomar, 1999 :

Abraham Maslow - Religions, Values and Peak Experiences. New York, Viking. 1970.

Walsh, R., & Vaughan, F. (1993). Paths beyond ego: The transpersonal vision. New York: Jeremy P. Tarcher/ Putnam.