BULETINUL PSIHOLOGIEI TRANSPERSONALE

Jurnal On-line al Asociaţiei Române de Psihologie Transpersonală.

Numărul 2 / 2002

Cod ISSN: 1583-2058

VISUL LUCID: O FORMĂ DE CONŞTIINŢĂ MODIFICATĂ

Autor: psiholog Ovidiu Brazdău

Cuvinte cheie: vis, luciditate, conştientizare, testarea realităţii, experiment, somn REM şi NREM, Institutul Lucidităţii, visător.

Copyright (c): Ovidiu Brazdău, 2002

Visul lucid este o formă specială de conştiinţă. Deşi fiziologic nu există modificări semnificative faţă de somnul cu vis obişnuit, datorită modificărilor importante din câmpul conştiinţei considerăm visul lucid altă formă de conştiinţă, diferită de somnul cu visuri.

Mărturii despre posibilitatea de a fi conştient în timpul visului ne-au rămas din vechime: Aristotel, Sf. Augustin, maestrul sufi Ibn El-Arabi, diverşi înţelepţi tibetani (recunoscuţi prin celebra Yoga tibetană a visurilor). Primele studii ştiinţifice despre posibilitatea de rămân lucid în timpul visului, de a şti că visezi în timp ce visezi, au fost prezentate pe larg de către doctorul olandez Frederick van Eeden în 1913, relatând 14 ani de experienţă personală în visul lucid şi analizând 352 de astfel de visuri. De asemenea, el este care a introdus termenul de vis lucid pentru a semnifica claritatea mentală în timpul unui vis.

Van Eeden consideră visul o stare în care senzaţiile fizice, fie ele viscerale, interne sau periferice nu pot ajunge în minte direct, ci doar sub forma unor simboluri (în Ch. Tart (coord), 1969, p. 148). Van Eeden relatează că prima dată a conştientizat în timpul visului că visează, continuându-şi visul ca urmare a următorului eveniment care se desfăşura în vis: plutea deasupra unui peisaj cu copaci desfrunziţi, iar perspectiva asupra ramurilor copacilor se modifica foarte natural pe măsură ce trecea pe deasupra lor. Atunci a reflectat, gândindu-se că imaginaţia lui nu ar fi putut imagina niciodată o perspectivă atât de frumoasă. Şi brusc, şi-a dat seama că visează şi că în continuare corpul lui doarme în pat, dar Eul lui are un alt corp, cu care se poate mişca în vis…Ulterior a experimentat diverse acţiuni în timpul visului (ca de exemplu strigăte foarte tari), care nu interferau absolut deloc cu corpul fizic, care dormea şi se odihnea în continuare; soţia lui Eeden remarcând că absolut nimic nu s-a întâmplat cu el în timp ce striga sau alerga în vis, corpul continuând să doarmă foarte liniştit. Legat de timpul la care apar visurile lucide, el a constatat că peste 90% dintre acestea apar între orele 05 şi 08 dimineaţa.

După Van Eeden, studiile privind posibilitatea de a deveni conştient în timpul visului s-au extins foarte mult. Cei mai importanţi cercetători moderni ai visului lucid sunt grupaţi sub egida Institutului Lucidităţii , fondat în 1987 în SUA de către dr. Stephen LaBerge. ( The Lucidity Institute , 2555 Park Blvd, Suite 2, Palo Alto, CA 94306-1919, Tel: 1-800-465-8243 sau 1-650-321-9969, Fax: 1 650-321-9967, Email: info@lucidity.com, http://www.lucidity.com/ ). Vom încerca în continuare să prezentăm câteva dintre concluziile studiilor realizate de membrii acestui institut.

În timpul visului, luciditatea apare de obicei atunci când visătorul (vom denumi astfel persoana care visează) observă un eveniment care are puţine şanse de a se produce în timpul visului, cum ar fi zborul sau moartea. Uneori luciditatea apare fără un motiv aparent, sau în cazuri mai rare în urma reîntoarcerii direct în somnul REM (în vis) după o trezire scurtă.

Semnele din timpul visului care pot indica celui care visează că se află într-un vis au fost identificate de LaBerge în urma analizării a 227 de visuri. Cele mai frecvente sunt prezentate în tabelul 1(pagina următoare).

Se observă diversitatea evenimentelor care pot indica visătorului că se află de fapt într-un vis şi nu în stare de veghe. Trebuie precizat că luciditatea în vis nu este acelaşi lucru cu controlul visului; există persoane care pot controla desfăşurarea visului într-o oarecare măsură şi să nu fie conştienţi că visează. Odată ce devine lucid, el poate vedea în întregime situaţia în care se află.

Există asemănări între visul lucid şi experienţele extracorporale (decorporalizare, dedublare). În dedublare, persoana consideră că noul corp pe care îl are (corp astral) este diferit de cel fizic, pe care îl vede întins pe pat şi acţionează în consecinţă. În visul lucid, visătorul rareori conştientizează simultan foarte clar existenţa ambelor corpuri, a celui din timpul visului şi a corpului fizic. Cercetătorii de la Institutul Lucidităţii nu au ajuns încă la concluzii definitive referitor la aceste diferenţe. O posibilă explicaţie esoterică pe care o formulăm aici ar fi că în timpul dedublării, Eul se separă de corpul fizic dar rămâne într-un corp astral, mai aproape ca şi structură de cel fizic, iar în timpul visului, Eul utilizează un corp mintal, mai subtil şi mai deosebit de corpul fizic, astfel că senzaţiile de la corpul fizic apar în vis sub forme simbolice.

Motivele pentru care visul lucid este foarte util credem că sunt deja de la sine înţelese. El permite desfăşurarea oricăror acţiuni, imposibile în viaţa obişnuită; visătorul lucid se poate destinde zburând printre piramide, vorbind cu Aristotel sau repetând unele sarcini dificile pe care trebuie să le îndeplinească după ce se trezeşte; poate căuta răspunsuri la probleme dificile - să nu uităm că Mendeleev a avut revelaţia aşezării elementelor în tabelul care-i poartă numele în timpul unui vis. Riscurile de face o acţiune în timpul visului care să fie destructivă pentru organismul fizic sunt absolut nule. Chiar dacă visătorul moare în vis, un vis nu e decât un vis şi se va trezi speriat sau va continua să doarmă şi să se trezească normal.

Visul lucid este în mod obişnuit o experienţă rară. Deşi majoritatea oamenilor relatează că au avut cel puţin o dată în viaţă un vis lucid, doar 20% dintre oameni au trăit visuri lucide cel puţin o dată pe lună (T. Snyder, J. Gackenbach, 1988, pp. 221-258).

Oricine poate avea visuri lucide. Există însă persoane care au abilităţi naturale în reamintirea visurilor. Acestea pot mult mai uşor să devină visători lucizi decât cei care nu îşi aduc aminte decât rareori de visuri. Dar, aşa cum am arătat mai sus, reamintirea visurilor se poate învăţa prin diverse exerciţii: notarea visurilor după trezire, testarea realităţii din timpul zilei ( de exemplu îţi pui întrebarea : Visez sau sunt treaz? Prin repetarea acesteia foarte des, la un moment dat vei pune această întrebare în timpul visului), autosugestionarea ( voi deveni conştient în timpul visului ) etc.

Tabel 1

SEMNELE DIN TIMPUL VISULUI CARE DECLANŞEAZĂ CONŞTIENTIZAREA

Categoria	Semnul	Descrierea semnului din vis	Procentul de apariţie
Eul	Forma	Visătorul are un corp diferit de cel obişnuit sau corpul este modificat	1,5%
	Rolul/Sarcina	Visătorul are un rol diferit de cel obişnuit în viaţa de zi cu zi	2,6%
	Acţiunea	Visătorul face ceva imposibil sau puţin probabil în stare de veghe	11,6%
	Percepţia	Vede, aude, simte total diferit decât în mod obişnuit	1,7%
	Gândirea	Poate modifica evenimentele doar gândindu-se la ele	5,3%
	Emoţii	Visătorul experimentează emoţii intense neobişnuite	10,8%
	Sexual	Senzaţii de trezire sexuală în diferite zone erogene	1,2%
	În afara corpului	Visătorul simte că este undeva în afara corpului său	0,2%
	Paralizie	Nu se poate mişca	1,0%
Personaje	Forma	Un personaj din vis este altfel decât în mod obişnuit, are o formă ciudată sau este straniu îmbrăcat	5,7%
	Acţiunea	Un personaj face ceva imposibil în viaţa de zi cu zi	13,7%
Obiecte	Forma	Un obiect din vis nu există în viaţa reală	9,1%
	Acţiunea	Obiectul din vis face se comportă într-un mod imposibil	4,6%
Locul visului	Forma	Locul unde are loc acţiunea din vis este ciudat sau imposibil de construit	7,8%
	Locul	Visul are loc într-un loc unde visătorul este foarte puţin probabil să fie în timpul zilei	5,4%
	Timpul	Visul are loc fie într-un trecut îndepărtat fie în viitor	2,6%

Pot fi utilizate de asemenea o serie de tehnologii moderne, majoritatea elaborate la Universitatea Stanford în cadrul laboratorului de cercetare psihologică, sub îndrumarea prof. Stephen LaBerge şi prof. Lynne Levitan. Principiile de funcţionare sunt simple: în timpul fazei REM a somnului, o pereche de ochelari puşi peste ochi detectează cu ajutorul unui senzor mişcările rapide oculare (REM) şi emite câteva flash-uri luminoase. Acestea apar în vis sub diverse forme: cascade luminoase, lumini pe cer, becuri care încep să licărească etc., visătorul devenind în timp capabil să recunoască aceste semnale şi să conştientizeze că se află într-un vis. Intensitatea şi frecvenţa flash-urilor luminoase poate fi modificată de utilizator în funcţie de evoluţia antrenamentului personal.

Menţinerea conştientizării în timpul visului este foarte importantă. Chiar dacă la început visătorii se trezesc imediat după ce au devenit conştienţi, în timp luciditatea se menţine şi problema care va apărea va fi cum să menţină cât mai mult această luciditate şi să nu se trezească. Linda Magallon, cercetătoare în cadrul colectivului de la Institutul Lucidităţii descrie o serie de activităţi care în timpul visului lucid duc la menţinerea visării (1987, p. 86): ascultarea atentă a unor voci, sunete, a propriei respiraţii; începerea sau continuarea unei conversaţii; frecarea ochilor (din vis) sau deschiderea/închiderea lor repetată; atingerea propriilor mâini (din vis) sau a propriei feţe; zborul. O tehnică descoperită de Stephen LaBerge este învârtirea în timpul visului: în momentul în care visul începe să se sfârşească (ceea ce se poate observa prin reducerea intensităţii senzaţiilor vizuale), visătorul trebuie să înceapă să se învârtească în jurul propriei axe; în timp ce se învârteşte, trebuie să repete cât mai des că odată ce se va opri, ceea ce va vedea în jur va fi un vis; când simte că starea s-a stabilizat se poate opri. LaBerge menţionează că el utilizează această metodă în 40 % dintre visurile sale lucide.

Visurile lucide au fost studiate prin diverse metode, similare cu cele utilizate pentru cercetarea somnului cu visuri obişnuit, dar şi prin inventarea unor artificii experimentale, fără de care manifestările psihofiziologice ale visului lucid ar rămâne necunoscute.

În 1981, W. Dement, S. LaBerge, L. Nagel şi J. Owens au realizat un experiment în care subiecţilor li se cerea ca să semnalizeze începutul visului lucid prin diverse metode observabile prin aparatele montate pe corp. În principal s -au utilizat ca semnal mişcări oculare de un anume tip (convenite anterior între visător şi experimentator, măsurabile cu un poligraf) şi contracţii fine ale pumnului (de asemenea măsurabile). Cei cinci subiecţi au fost înregistraţi fiecare 20 de nopţi, fiind selectate 35 de înregistrări relevante. Rezultatele au evidenţiat că în 90% din cazuri visul lucid a început în faza REM. În două cazuri el a început în prima parte din faza NREM (somn lent, fără visuri), cu ocazia unor episoade de trezire, iar într-un caz la trecerea între faza NREM şi faza REM.

Au mai fost realizate experimente care dovedesc posibilitatea controlului voluntar al respiraţiei în timpul visului lucid (S. LaBerge. W. Dement, 1982). Subiecţilor li s-a cerut să încerce să-şi ţină respiraţia sau să respire mai repede (cu corpul fizic) în timpul visului lucid, datele obţinute evidenţiind această posibilitate. Au fost puse în evidenţă şi capacităţi de a semnaliza diverse acţiuni din visul lucid cu mişcări ale corpului fizic, adormit: de exemplu zborul, alergarea sau activitatea sexuală.

Bibliografie:

1. Chalmers, David - The Conscious Mind: In Search of a Fundamental Theory, Oxford University Press, 1996

2. Cohen, Jonathan şi Schooler, Jonathan (coord.) - Scientific approaches to consciousness, Erlbaum Associates, New Jersey, 1997

3. Globus, Gordon - The Postmodern Brain, Benjamin Books, Amsterdam and Philadelphia, 1995

4. Hocking, M.G. – Exploring the Subconscious Using New Technologies, CMC Ltd, London, 1993

5. Keelin, P. - Adventures with the NovaDreamer, The Lucidity Institute, 1995, www.lucidity.com

6. Karlins, Marvin şi Andrews, Lewis – Bio-feedback. Turning on the power of your mind, Warner Books, New York, 1972

7. LaBerge, S.; Owens, J.; Nagel, L. şi Dement, W. - Psychophysiological correlates of the initiation of lucid dreaming în Sleep Research, nr. 150/1981

8. LaBerge, Stephen – Lucid Dreaming: Psychophysiological Studies of Consciousness during REM Sleep, articol în Bootzen, R.; Kihlstrom, J şi Schacter, D. (coord.) – Sleep and Cognition, American Psychological Association, Washington, 1990, pp.109-126

9. LaBerge, Stephen şi Rheingold Howard – Exploring the World of Lucid Dreaming, Ballantine Books, New York, 1990

10. Magallon, Linda - Awake in the Dark: Imageless Lucid Dreaming, articol în Lucidity Letter nr. 6 /1987, pp. 86-90

11. Tart, Charles – States of Consciousness, E.P.Dutton and Co., New York, 1975 (web edition, 1997, http://www.druglibrary.org/special/tart/soccont.htm)

12. Tart, Charles (coord.) – Altered States of Consciousness, Anchor Books, 1972 (I ed. 1969)

PRECIZARE:

Materialele prezentate in acest buletin pot fi reproduse numai cu acordul scris al autorilor.

Asociaţia Română de Psihologie Transpersonală

Preşedinte:

Prof.univ.dr Ion Mânzat

Adresa pentru corespondenţă:

OP. 42, CP. 12, Bucureşti

Contact:

Psiholog Ovidiu Brazdău

Tel. 092.28.88.03

E-mail: arpt@home.ro

Web site: http://www.arpt.home.ro

Cod fiscal nr. 14098147

Cont nr. 2511.1-1900.1/ROL

BCR, Sucursala Doamnei, Bucureşti

Daca browserul nu afiseaza meniul apasa aici

Copyright © 2002, Asociatia Romana de Psihologie Transpersonala.
Webmaster: Augustin Iordache
Toate drepturile rezervate.