Cod ISSN: 1583-2058

 

FIINŢA UMANĂ, COEXISTENŢĂ DE INTERFEŢE

 

 

Autor: Dr. CORNELIA GUJA

 

Cuvinte cheie: electrografie, interfaţă, aură, sistem, informaţie

 

Copyright (c): Asociaţia Română de Psihologie Transpersonală, 2002

 

 Dr. Cornelia Guja este coordonatorul Laboratorului de antropologie a individului din cadrul Institutului de antropologie "Francisc I. Rainer" al Academiei Române. A publicat peste 100 de articole şi cercetări în reviste de prestigiu din România şi străinătate. Începând cu 1998 susţine primul curs de Antropologie Ecologică din Romania, în cadrul Facultăţii Ecologice din Bucureşti. Printre contribuţiile ştiinţifice importante se numără construirea unei metodologii electrografice de diagnostic medico-antropologic (1980-2001), precum şi elaborarea domeniului teoretic si experimental numit Integronica (1977-2001).

Detalii despre activitatea ştiinţifică pot fi găsite la adresa:   http://www.academiaromana.ro/antropologie/PaginaDeCasa.html 

In contextul cercetărilor noastre ştiinţifice, pentru a explica mai bine interacţiunile fiinţei umane cu universul înconjurător, am elaborat un model teoretic de sinteză, care priveşte fiinţa umană ca pe o succesiune de interfeţe care se acoperă şi interacţionează.

Aceste interfeţe reprezintă niveluri de integrare, fiind structurate pe categorii de semnificaţie. Ele au rezultat din cercetările noastre electrografice executate pe bolnavi cu diverse patologii, dar nu reprezintă rezultatele prelucrării statistice a datelor, ci semnificaţia formelor tipurilor de semnale, obţinute şi înregistrate pe clişee.

Am considerat boala ca o expresie a dezadaptării organismului uman, a diminuării capacităţii sale de integrare în natură. Demersul nostru metodologic a constat în construirea unui model teoretic care descrie fiinţa umană (individul), prin concepte ce caracterizează diferite niveluri de integrare structurală a acesteia în mediul de viaţă. 

Realitatea înconjurătoare este percepută de fiinţa umană într-un prim impact prin sisteme coexistente care comunică (nivelul 7 din figura de mai jos), adică prin informaţie receptată. La nivelul de profunzime următor celui ecologic, respectiv nivelul biologic, conceptele fundamentale sunt transformarea dinamică şi evoluţia, adică interfaţa biologică. Nivelul următor, fizico-chimic, descrie conformaţii, corpuri şi fenomene (conformaţii, respectiv formula chimică, descrie nişte corpuri compuse din elemente chimice ce au o anumită funcţionalitate). Urmează nivelul psihic definit chiar prin conceptele fundamentale, substanţă, câmp şi informaţie. Aici se termină nivelurile fizice care ne sunt familiare prin experienţele de biofizică şi biochimie. 

De aici încep nivelurile mentale care operează prin simboluri. La acest nivel ştiinţele cognitive încearcă să lămurească ce este cunoaşterea, pe care deocamdată o departajăm în cunoaştere personală, specifică individului, şi cunoaşterea colectivă, specifică societăţii. 

Cunoaşterea operează cu simboluri, conform teoriei elaborate de C.G. Jung. Aceste simboluri cu care operează mentalul provin din nişte arhetipuri, adică în profunzime ele provin din modele primare. Am ajuns astfel la nivelul 2, cel arhetipal, caracterizat de spaţiu şi de timp. 

Dincolo de acest nivel, adică dincolo de experimentul gândit (Einstein), apare nivelul transcendent neexplorat ştiinţific, dincolo de experienţă. Aici putem vorbi despre dimensiunile existenţei. Percepem spaţiul prin trei dimensiuni, dimensiuni spaţiale, timpul printr-o dimensiune temporală şi arhetipul printr-o dimensiune arhetipală, aspaţio-temporală sau transspaţio-temporală. Acest model, aşa cum a fost conceput, este un model interactiv prin care putem accesa un individ analizând semnalele care sosesc spre exteriorul corpului purtând informaţii de la diverse niveluri. Analiza începe de la exterior spre profunzimi prin analize specifice fiecărui nivel. Decodificarea semnalelor de la nivelul 7 (nivel ecologic) impune deci găsirea treptelor succesive prin care un semnal străbate diferite interfeţe (în funcţie de localizarea patologiei, în cazul de faţă) pe diferite niveluri de integrare (nivelurile 1-6). Modelul elaborat este deci un model informaţional. Informaţia înregistrată străbate cele 7 niveluri fiind receptată, memorată, prelucrată, analizată, re-elaborată şi retransmisă cu specificul nivelului respectiv. Fiecare nivel modulează astfel informaţia după un cod specific. Analiza se face cu metode preluate din toate ştiinţele care pot concura la cunoaştere în cazul nivelului respectiv. 

Utilizând rezultatele cercetărilor noastre de laborator, mai ales cele electrofiziologice, se pot concepe o serie de modele concrete, operative, în care fiinţa umană este privită ca interfaţă cu diferite structuri funcţionale-informaţionale. Astfel de interfeţe ar putea fi, de exemplu: 

· Fiinţa umană, interfaţă între microcosmos şi macrocosmos. 
· Fiinţa umană, interfaţă de comunicare universală. 
· Fiinţa umană, interfaţă ciclic evolutivă. 
· Fiinţa umană, interfaţă- emoţională. 
· Fiinţa umană, interfaţă pro-, re- şi creatoare. 
· Fiinţa umană, interfaţă integratoare. 
· Fiinţa umană, interfaţă spirituală şi transcendentă

Utilizarea în acest mod (ca instrument metodologic) a cuplului de concepte sistem/interfaţă, în contextul metodelor comparaţiei, analogiei şi sintezei, pentru studiul fiinţei umane ca atom fundamental conştient şi al
entităţilor fundamentale ce definesc mediul ambiant, atomul fizic, celula vie, planeta Pământ şi sistemul solar, ne confirmă: 

1. Similaritatea în alcătuirea structural/informaţională a entităţilor enumerate, după arhetipul concentric, respectiv succesiunea alternantă de sisteme şi interfeţe înfăşurate în jurul unui centru- nucleu
2. Similaritatea modului de transfer al informaţiei la nivelul interfeţei prin utilizarea formei arhetipul ramificat. 

Modelul antropologic pentru fiinţa umană, construit pe baza gândirii integronice, ne-a relevat fiinţa umană ca fiind o succesiune de cupluri sistem/interfaţă. Analiza conceptelor care descriu omul prin interfeţe cu ajutorul nivelurilor de integrare arată că pentru cunoaşterea pe categorii de semnificaţie-informaţionale, se impune cu necesitate includerea în modelul fiinţei umane a unor dimensiuni transcendente. 

În acest model se prefigurează căi accesibile cercetării şi cunoaşterii prin capacitatea de transcendere a fiinţei umane, folosind noţiunile operaţionale de formă, simbol, arhetip. Înţelegem trans-disciplinaritatea ca pe un concept care se referă la consecinţele calităţii de transcendere ale fiinţei umane asupra cunoaşterii şi cercetării, omul fiind în acelaşi timp cercetător-cunoscător şi obiectul cercetării, adică sistem şi interfaţă conştientă. 

Considerăm util să arătăm că în procesul cunoaşterii şi al activităţii creatoare, omul s-a transformat continuu şi a evoluat. La început, în calitate de observator, a abordat realitatea direct cu simţurile şi apoi indirect cu ajutorul instrumentelor şi al aparatelor, dobândind aşa numitele cunoştinţe obiective. 
Imagine electrografică a unui vârf de deget; se disting niveluri diferite de interfeţe
Pe această cale s-au găsit legi generale şi legi specifice aproximative ale fenomenelor studiate, considerate ca sisteme. În această fază se ignora interacţiunea experimentatorului cu fenomenul. Aşa se explică faptul că şi astăzi se construiesc modele pentru Univers, neincluzând existenţa lui homo sapiens în acesta. 
Demersul nostru următor este acela de a examina experimentul ca un proces de interacţiune reciprocă şi de cunoaştere obiectiv-subiectivă de către experimentator, pentru că există o similitudine de alcătuire între om şi celelalte fenomene. 

În această etapă cercetătorul experimentator a constatat influenţa prezenţei sale asupra experimentelor efectuate (atât în plan fizic, cât şi în plan mintal- ne referim la experimentele din fizica cuantică- principiul nedeterminării) şi s-a inclus în modelul experimental. Rezultatul cunoaşterii este de fapt un proces de "asimilare" permanentă a realităţii de către observator prin sfera de interacţiune. 
Cuplul sistem/interfaţă se dovedeşte o paradigmă a cunoaşterii în care ideea autonomiei totale a corpurilor şi fenomenelor rămâne doar ca o primă aproximaţie în demersul metodologic al cercetării ştiinţifice. 
Astăzi putem afirma mai degrabă că obiectele şi fenomenele din natură coexistă, sunt simultane şi că ele sunt integrate într-un context energetic-informaţional amplu ale cărui limite nu le putem imagina "concret" sau cunoaşte "obiectiv" decât parţial, în funcţie de capacităţile individuale proprii (filtrul informaţional subiectiv). 
Consecinţa concretă, imediată, a celor arătate este observaţia că limitele sau delimitările dintre sisteme nu sunt uşor de stabilit. Între aceste sisteme apar niveluri de diferite grade de interacţiune care îndeplinesc funcţia de interfaţă. Acestea se suprapun, se acoperă unele pe altele, se întrepătrund, se intersectează, interferă, astfel că în spaţiul de interferenţă şi interacţiune, între obiectul cercetat şi cercetător există ceva (o interfaţă!) care nu mai poate fi ignorată, deoarece influenţează rezultatele cercetării. 

PRECIZARE:
Materialele prezentate in acest buletin pot fi reproduse numai cu acordul scris al ARPT.

"Asociaţia Română de Psihologie Transpersonală"

Preşedinte:
Prof.univ.dr Ion Mânzat
marion@home.ro

Adresa pentru corespondenţă:
OP. 42, CP. 12, Bucureşti

Contact:
Psiholog Ovidiu Brazdău
Tel: 325 00 34, 0722 28 88 03

E-mail: arpt@home.ro
Web site: http://www.arpt.home.ro

Cod fiscal nr. 14098147
Cont nr. 2511.1-1900.1/ROL
BCR, Sucursala Doamnei, Bucureşti